Kamarás Klára: Vallomás
Ha király lennél, kedvenc költőd lennék,
de lehet, hogy csak udvari bolond,
aki cigánykereket hányna, s néha-néha,
s mikor kívánod felség, verset mond.
Ha megkérdeznéd tőlem, merre jártam,
elmondanám, bár utam nem hibátlan.
Kérdeznék én is, nekem nem szabad.
Aki bohóc, csak a parancsra várhat,
sorsa beérik, akár egy királynak.
Álarcunk foszlik, míg időnk halad…
Azért én mégis megvigasztalnálak,
unott napokon megnevettetnélek,
lehet, hogy kutyád lennék, hű ebed,
s sírodon fekve hagyna el a lélek. |
Klára Kamarás: Mărturisire
Dac-ai fi împărat, ţi-aş fi poetul preferat,
sau poate, numai clovnul Curţii,
care face roata ţiganului, şi din când în când,
dacă Măria ta doreşte, îţi spune poezi.
Dacă m-ai întreba, pe unde am fost,
ţi-aş spune, deşi drumu-mi n-are rost.
Te-aş întreba şi eu, dar ştiu, nu am voie.
Doar poruncă aşteaptă, cine e un clovn,
soarta i-se împlineşte, ca la un domnitor.
Masca ni-se zdrenţuie, timpul ni-se scurge…
Dar eu totuşi te-aş consola,
în zile plictisitoare te-aş face să râzi,
poate ţi-aş fi câinele, căţelul tău fidel,
şi sufletu m-ar părăsi pe al tău mormânt. |
Hozzászólások