Áprily Lajos: Tavasz a házsongárdi temetőbenApáczai Csere Jánosné, Aletta van der Maet emlékének A tavasz jött a parttalan időben Én tört kövön és porladó kereszten Tudtam, hogy itt ringatja rég az álom, De a vasárnap délutáni csendben S amíg dalolt, a századokba néztem akinek egyszer meleg lett a vére Ha jött a harcok lázadó sötétje, S a dallamot karral kísérve halkan, hol a sötétség tenger-árja ellen Aletta van der Maet nevét susogta, S mikor a hálátlan világ temette, míg dörgő fenséggel búgott le rája Aztán a dal visszhangját vesztve, félve Gyámoltalan nő – szól a régi fáma – A fényben, fenn a házsongárdi csendben S nagyon szeretném, hogyha volna könnyem,
|
Lajos Áprily: Primăvară în cimitirul HajongardÎn amintirea Alettei van der Maet, soţia lui Apáczai Csere János Primăvara sosi din timp nemărginit Pe pietre zdrobite şi cruci prăfuite Ştiam, c-aici zace în somnul ei vesnic, În tihna dupamiezii de duminica Şi ascultând în veacuri mă-ntoarsem, al cărui sânge cândva se înfierbintase Şi de sosi bezna luptelor rebele, Şi-n melodia-i c-o domolă suită, unde împotriva mareei neştiinţei obscure Numele Alettei van der Maet şoptise Şi când lumea ingrată îl înmormânta, pe când cu o grandioasă voce Apoi pierzându-şi ecoul, speriată Femeie neajutorată – se spuse – Şi-n senin, în a Hajongardului tihnă Şi tare aş vrea, dacă aş putea lăcrimii, |
Hozzászólások