| Elena Liliana Popescu: Despre tăcere
La răsărit, un singur soare
în zori de zi.
Pentru a întâmpina singurul soare
lumea păstrează tăcerea.
Lee Kuei-shien
O nouă zi, dintre cele în care
se exprimă tăceri prin versuri fugare
ce toate ar vrea, împreună, să fie
ceva ce s-ar putea numi poezie…
Dar tăcerea adâncă se-ascunde-n cuvinte,
în tot ce răsare, în tot ce iubim,
în tot ce dispare, în tot ce nu știm,
învăluită-n culori și alese veșminte.
Doar în zori, când singurul soare răsare
și lumea uimită, în contemplare,
îl întâmpină-n deplină tăcere,
se risipește pe loc orice durere. |
Elena Liliana Popescu: A hallgatásról
Keleten, egyetlen nap
hajnalban,
Az egyetlen napot üdvözlendő
a világ csendbe burkolódzik.
Lee Kuei-shien
Egy újabb nap, azok közül, amik
múló soraikban a csendet őrzik,
akik mindnyájan azt akarnák, valami
legyen, ami a versre akar hasonlítani…
De a mély csend ott rejtőzik a szavakban,
mindben, ami felvirrad, amit szeretünk,
mindben, ami eltűnik, amit nem sejthetünk,
színekbe és válogatott ruhákba csomagolva.
Csak hajnalban, amikor az egyetlen nap ébredezik,
és a világ ámulva szemlélődik,
a teljes csendben őt üdvözlik,
s bármilyen fájdalom nyomban eltűnik. |
Szóljon hozzá!