Minden este, ha nélkülem fekszel le,
minden este, ha nélküled fekszem le,
mintha nem lenne, mintha nem lenne

Mintha kiesnék a te idődből,
mintha kiesnél az én időmből,
ezt a hetet, korhadt fát, kivágnák tőből.

Szívem világosan meg most tudta,
hogy rákanyarodtunk a semmibe vivő útra,
s másként nem bírjuk, csakis párhuzamosan futva.

Az is lehet, hogy szerelmünk sokat markolt,
vagy meguntuk már a sok harcot, kudarcot –
de lehet sínpár is, mely a végtelenbe tartott.

În fiecare seară, dacă te culci fără mine,
în fiecare seară dacă mă culc fără tine,
parcă n-ar fi, parcă n-ar fi, ştim bine.

Parcă din timpul tău aş pieri,
parcă din timpul meu ai pieri,
săptămâna asta, pom putregăit, din rădăcini am retezi.

Inima-mi acum a înteles-o clară, ştiind că
am pornit pe drumul spre nefiinţă,
şi pentru noi doar drumuri paralele există.

Se poate, căci iubirea ne-a costat prea mult,
sau ne-am săturat de lupte şi eşecuri –
dar ar putea fi chiar şine care spre infinit fug.