Búzát vittem a malomba,
hej, de régen volt,
amikor még a Küküllőn
malom duruzsolt.

Megőröltem a búzámat,
lisztje, mint a hó,
Örült neki a ház népe,
kivált nagyanyó.

Sütött is az új búzából
olyan kenyeret,
illatára odagyűltek
mind a gyerekek.

Azóta is azt kívánom:
legyen a világ
olyan, mint a búza közt
a kék búzavirág.

Mindenkinek jusson bőven
illatos-fehér,
ropogósra sütött, foszlós
nagyanyó-kenyér!

Cu grâu m-am dus la moară,
a trecut de-atunci mult timp,
când pe Târnavă o moară
măcina încet mormăind.

Am măcinat grâul meu,
ca zăpada-i făina,
bucuroşi erau de-a casei,
dar mai ales bunica.

Astfel din grâul cel nou
aşa o pâine a copt,
la mirosul căreia
s-au adunat copiii toţi.

De atuncia eu doresc:
aşa să fie această lume,
ca printre spicuri aurii
a grâului albastră floare.

Ca să ajungă la toţi
pâine albă, înmiresmată
ca şi pâinea bunicii,
bine prăjită, delicioasă!