– Balassi modorában –

Költöző nyár helyén ősz battyog nincs remény,
begombolom ablakom.
Fák karja kéreget, szél dúdol szépeket,
zümmögését hallgatom.
Tétova, bús madár lépeget, körbejár,
elillan egy hajnalon.
Elröppen messzire, nincs itt már semmije,
nyomán zivatar fut át.
Csúfoló fellegek morcától megremeg,
nyirkos ámulat a táj.
Lassul a szívverés, halkul a nevetés,
dallam bong egy zongorán.

*

A cím Balassi Bálint: Őszi harmat után verscímére utal.

În locul verii care pleacă toamna vine, nu-i speranţă,
îmi zăvoresc geamul.
Braţele copacilor mă roagă, vântul frumos intonă
zumzetul lui ascult.
Pasăre tristă, nedumerită umblă, în jur se plimbă,
într-un zor îşi ia zborul.
Departe ea zboară, nimic aici nu lasă,
în urma-i furtună vine.
De morocănia norilor termură batjocoritor,
peisaju-i o umidă minune.
Bătaia inimii încetineşte, râsul se potoleşte,
dintr-un pian sună o melodie.

*

Titlul se referă la poezia După roua de toamnă a lui Balassi Bálint