Ki itt nyugtalankodik csendesen,
Író volt és elköltözött az élők sorába.
Halt harminchat évig, élt néhány napot,
S ha gondolkozott, csak álmodott
Néhány lapot. S mikor kinevették:
Azt hitte, hogy kacagtatott.
Most itt fekszik e nehéz
Temetői hant alatt,
Zöld koponyáján kiüt a csira
És azt álmodja, hogy él.
Szegény. Béke hangjaira!
Ámen.

Cel care aici se frământă în linişte,
A fost scriitor şi s-a mutat printre cei vii.
A murit treizeci şi şase de ani, a trăit câteva zile,
Şi de a stat pe gânduri, doar câteva jurnale
A visat. Şi când l-au luat în râs:
A crezut, c-a fost glumeţ.
Acum zace sub această gloată
Grea de mormânt,
Pe craniu-i germen verde răsare,
Şi viseză căci trăieşte.
Săracu. Odihnească-se în pace cuvintele sale!
Amin.