| Kamarás Klára: Körbe-körbe
Csak körbe-körbe,
mintha söpörne,
de csak zilálja útját a szél.
Csak körbe-körbe,
örökös pörbe
rohan a zörgő sok falevél.
Gyorsul a forgás,
repül a forgács,
repülök én is, nincs menedék…
Addig sodornak,
míg eltipornak…
Én már kiszállnék, ebből elég!
Mindig csak körbe
fut ez a görbe
út. Ennek vége sosincs talán?
Mindig csak körbe,
s végül gödörbe
söprik, ki egykor fenn volt a fán! |
Klára Kamarás: Roata-roata
Doar roata-roata,
parc-ar mătura,
vântu-şi urmează drumul încâlcit
Doar roata-roata,
într-o veşnică ceartă
aleargă foile multe zornăind.
Rotaţia se-nteteşte,
zboară ţăndările,
prind aripi şi eu, nu-i adăpost…
Atâta mă suceşte,
până mă striveşte…
Eu as renunţa, e de prisos!
Doar roata tot timpul
aleargă strâmb drumul.
Nu se va sfârşi poate niciodată?
Doar roata tot timpul,
în groapă măturaţi sfârşec
cei ce au fost pe pom odată! |
Szóljon hozzá!