| Tibornak, ma
Ma ne számold az éveket,
ennél sokkal több nem lehet…
Nem számít múlt, nincs szebb jövő,
most már mindig a ma a fő!
Tűnődés
Repülnek milliós csapatban
fehér libák és angyalok.
Felhők között suhanok én is…
Jaj, meg ne mondd, hogy mi vagyok!
Kétely
Ketrecbe zárt madár
régen megszokta már,
hogy reggel jő az estre,
hull néhány tolla, teste
lassan öregszik s lenne
esetleg még esélye,
nyitott ajtó, de mégse
indul már, nincs is kedve,
nem hisz szárnyának, hátha
megakadna a rácsba.
Nem is rossz itt benn lenni!
Talán nincsen kinn semmi,
mi érdekessé tenné
a felhőkig emelné
ezt a véglényi éltet,
hiszen majd véget érhet
magától minden, minden,
ha megsegít az isten,
aki vagy van, vagy nincsen… |
Pentru Tibor, azi
Azi nu-mi număra anii,
cu mult mai mult nu pot fi…
Trecutul nu contează, nu-i viitor minunat,
de acum e important doar ziua de azi!
Meditaţie
Zbor în stol milioane
de îngeri şi albe gâşte.
Printre nori şi eu plutesc…
Ce oi fi oare, vai, nu-mi spune!
Îndoială
Pasăre închisă-n colivie,
care deja de mult ştie,
căci după seara vine amurgu,
îi cad penele, încet corpu
îmbătrâneşte, deşi ar avea
poate chiar posibilitatea,
o uşă deschisă, cu toate
nu se-nverşună, poate
n-are încredere în aripi,
s-ar împiedica în grati.
Nu-i rău aici înăuntru!
Poate nici afară nu-i
ce în ciudat ar preschimba,
până la nori ar ridica
viaţa unei fiinţe sleite,
se va sfârşi odată poate
de la sine totul-totul,
de mă va ajuta Domnul,
care ori există, ori nu-i… |
Szóljon hozzá!